Am început ”Shining” mai mult ca un experiment. Am zis ”Hai să văd cum mai scriu autorii contemporani!” Și am început. Primele pagini ca primele pagini. Știe toată lumea, personaje, locul întâmplărilor ș.a.m.d. Oricum, speram să fie ceva bun și să nu-mi pierd timpul DEGEABA. Am citit eu vreo două zile... Întâmplările se mută într-un hotel izolat pe timp de iarnă. Overlook. El se angajează ca îngrijitor pe timp de iarnă, ea îl urmează, ăla micu' merge cu părinții. Dar, ce să vezi, hotelul era bântuit. Bântuit de la parter până la ultimul etaj. Iar acum începe dansul. Încet-încet, Daniel Torrance începe să fie posedat de hotel și încearcă să-ți omoare soția și copilul. Pe cuvânt de cititoare că ”Shining” e cea mai captivantă carte pe care am citit-o. Dar șpilul cărții nu e hotelul bântuit sau Daniel Torrance care până la urmă moare în hotelul incendiat. Danny și mama lui se salvează în cel mai fantasy mod cu putință: băiatul îi transmite un mesaj telepatic lui Halloran, bucătarul hotelului, prin care îi spune ce grozăvii a mai făcut hotelul. Strălucirea - telepatia - le e dată doar oamenilor speciali... ca Danny.
Citatul care deschide cartea e celebra denumire a gravurii lui Goya, ”Somnul rațiunii naște monștri”. Ce fel de monștri? Rămâne să descoperi tu!
Nu vreau să te descurajez, daaar orice lucru bun are părți care nu le convin tuturor. Cum nu îmi plac filmele tipic americănești, nu m-a încântat că sfârșitul are exact cursul la care te aștepți. Ca un film! Când o să citețti, o să-ți dai seama.
Spune-mi părerea ta!
